Era de Crăciun, în 1911. O sală întreagă asculta „Marşul“ din opera „Tannhäuser“ de Richard Wagner, în interpretarea unei orchestre dirijate de Oscar Spirescu. Actriţa Maria Giurgea recita „Prolog de deschidere a noului teatru Comoedia“, poem scris special de Tudor Arghezi.
De la loja 10, viitorul rege Ferdinand şi principesa Maria priveau cu emoţie spectacolul. Astfel se năştea Odeon, legendarul teatru de pe Calea Victoriei.
Numit pe-atunci „Comoedia“, teatrul a fost proiectat de Grigore Cerchez la iniţiativa familiei Lahovari. Grigore Cerchez a fost arhitectul mai multor clădiri impozante din Bucureşti, printre care se numără şi Marele Salon de Recepție al Palatului Cotroceni şi Aripa Brăila a Băncii Naţionale.
Inaugurat pe 25 decembrie 1911, Teatrul Odeon dispune de două săli de teatru – sala Majestic (de la etaj) şi Sala Studio, de la subsol. Este de asemenea singurul teatru cu scenă italiană cu plafon glisabil din Europa. „Vara actorii jucau sub clarul cerului, iar zgomot nu exista, întrucât teatrul era bine izolat de hărmălaia bulevardului. În faţa teatrului erau blocuri care protejau clădirea, căzute ulterior la cutremurul din 1977“, a povestit Dorina Lazăr, directoarea teatrului Odeon.
Tunelul – mijloc de evadare pentru Carol al II-lea
Legenda spune că exista un tunel subteran, pe unde fugea regele, care lega Palatul Regal de zona teatrului. „Am găsit informaţii că exista un tunel care lega Palatul de teatru şi respectiv de hotel şi că pe-aici se furişa Carol al II-lea. Se pare că tunelul a mai fost folosit şi de serviciile de spionaj comuniste. Urmele s-au pierdut odată cu consolidările din 1990“, a explicat Dorina Lazăr.
Teatrul a fost, rând pe rând, sub „cârmuirea“ unor mari personalităţi, precum Alexandru Davilla, Tony Bulandra sau Sică Alexandrescu. Tony Bulandra a ajutat la îmbogăţirea clădirii – a făcut al doil