Rubrica „Dosar“ din această săptămână face o radiografie a meseriei de bodyguard în România. După 1990, primele gărzi de corp au provenit din rândurile sportivilor, fiind preferaţi boxerii, luptătorii şi rugbiştii.

În timp, firmele de specialitate au început să ofere servicii complexe de pază şi protecţie. Transformarea definitivă a „gorilelor" în agenţi de securitate este ultimul pas în evoluţia unei meserii în care sunt angrenaţi, acum, peste 100.000 de angajaţi. Activitatea acestora este reglementată de o lege din 2003. Asociaţia Profesională a Companiilor de Securitate lucrează împreună cu Poliţia la un nou act normativ care să stabilească în mod clar drepturile şi obligaţiile agenţilor de pază. Astfel ar putea fi evitate incidentele violente din trecut, dar şi exploatarea, la negru, a mii de oameni plătiţi cu sume mizere să facă pe paznicii.

Controlul muncii la negru, plata impozitelor către stat, concurenţa neloială şi activităţile ilegale de gardă de corp sunt doar câteva dintre motivele care stau la baza elaborării unei noi legi în domeniul securităţii private. Iniţiat de Asociaţia Profesională a Companiilor de Securitate (APCS), actul normativ urmăreşte ca activităţile firmelor din domeniu să fie clar delimitate şi să se desfăşoare sub supravegherea autorităţilor. Şi asta după ce în ultimii ani mai mulţi agenţi ai companiilor private de pază şi protecţie au fost implicaţi în încăierări sau reglări de conturi.

Autoritate distinctă

O primă problemă pe care o pun organizaţiile din industria securităţii private este implicarea statului în controlul şi supravegherea activităţilor de pază şi protecţie. În prezent, firmele de pază şi protecţie se află în curtea Direcţiei de Ordine publică a Poliţiei Române. În noul act normativ, care să reglementeze activitatea acestor firme, este prevăzută înfiinţarea unei Autorităţi de Secur