INTRE ONANISTII, care-si fac de lucru in public, ca sa fie siguri ca-s priviti, si asocialii, care raspund in graba invitatiei de a povesti pe un platou tv cum isi bat nevestele si-si prigonesc copii, nu-s deosebiri la fond. Tot de exhibitionism e vorba. Numai ca la acestia din urma viciul se intalneste cu voyeurismul. Spectatorul care se uita cu sufletul la gura la certurile de familie transmise in direct are toate satisfactiile omului care se zgaieste pe gaura cheii. Si masele largi au un soi de orgasm, chiar daca nu cu stimulent erotic.

MAMI SI TATI poarta cu oaspetii o discutie foarte incruntata despre efectele ravasitoare ale televizorului in familia moderna precum si despre programul drastic pe care i l-au impus fiului lor de opt ani. Acesta asculta cu capul plecat, pentru a nu stiu cata oara, inventarul interdictiilor si, la un moment dat, se revolta: "Mami si tati, dar de ce nu aruncati televizorul, in loc sa va certati tot timpul".

PARISUL UNUI ROMAN multumit ca are o slujba suficient de bine platita, ca sa nu-si mai puna problema daca e si buna. Pleaca la unu noaptea de acasa, calatoreste un ceas cu autobuzele cu orar special si lucreaza de la doua pana la opt dimineata, cand forfota apocaliptica a functionarilor care se grabesc sa ajunga la noua la birou pe el il aduce acasa. Doarme pana dupa amiaza tarziu, mananca de pranz la ora optsprezece si apoi iese o ora sa plimbe cainele. Dupa zece ani, de cand lucrez astfel, am tot mai des sentimentul - spune el - ca normalitatea programului celorlalti e o forma cronicizata de anormalitate. Ca lumea e pe dos si nu-si da seama.

TOT IN FRANTA. Un bloc de la periferie de balcoanele caruia spanzura zeci de biciclete. Unul din calatorii RER-ului, trenul care leaga imprejurimile cu orasul, imi povesteste ca a monitorizat de cativa ani bizareria. Blocul cu zece etaje e unul de garsoniere in care traiesc