Dupa umila mea parere, scriitorul trebuie sa fie implicat civic macar cit oricare alt cetatean (in sensul deplin al termenului). Nu spun sa lupte neaparat pe metereze pentru nu stiu care cauza, dar in mod cert nu sustin ideea "turnului de fildes" in care sa se retraga pentru a scrie la marea lui opera... cita vreme tara arde. Altfel, si chestiunea aceasta ar trebui vazuta nitel diferentiat: oamenii sint foarte diferiti, deci scriitorii nu pot fi altfel, iar asa cum nu toti au aptitudini de implicare civica activa, nici sa nu ne asteptam de la toti la asa ceva.
Saptamina trecuta, o doctoranda din Bucuresti m-a rugat sa raspund la un set de 8 intrebari pentru lucrarea ei de doctorat despre statutul scriitorului in societatea romaneasca si schimbarile acestuia in istoria recenta. Iata intrucitva rezumate raspunsurile mele. Cind am renuntat, in 1982, la Facultatea de Silvicultura din Brasov si am studiat apoi (dupa un intermezzo ca muncitor necalificat timp de un an si jumatate) Germana-Engleza la Iasi, am facut, desigur, o foarte vaga alegere in directia unei „cariere" de scriitor, dar in fond nu doream decit sa studiez ceva ce avea legatura cu literatura... In context comunist, scriitorii aveau desigur un statut aparte, privilegiat, rivnit, dar iti puteai da repede seama ca pentru a beneficia oficial de acest statut, era musai sa te pliezi pe cerintele (ingradirile) sistemului totalitar. Breasla scriitoriceasca nu-i tocmai bine si corect delimitata (ma intreb cite bresle din tara asta or fi fiind...?), iar USR, ca „sindicat" ori „organizatie profesionala" a avut prea multa vreme portile mult prea larg deschise, astfel incit, cel putin statistic, tara-i plina de „colegi de breasla" formali. In ce ma priveste, nu sint decit un membru informal al „breslei scriitorilor"... In principiu, orice disputa ar trebui privita ca o ocazie intru limpezirea unor chestiuni ce ti
