Alternativa la "mai multa Europa" nu e decat "mai putina Europa", iar asta inseamna cel mult piata comuna si cateva reglementari centrale. Belgrad. Sarbatoarea Invierii Domnului, 1999. Orasul este bombardat cu salbaticie de fortele NATO, in ciuda rugamintilor de incetare temporara a focului ale Papei si multor episcopi crestini. Belgradenii au iesit pe strazi cu lumanari in maini, intr-o procesiune impresionanta. In timpul acesta, Bill Clinton isi lingea satisfacut trabucul in Biroul oral si anula Legea Dodd-Frank ce interzicea bancilor sa se joace la bursa cu banii clientilor. A urmat definitivarea destramarii Iugoslaviei federale, la care au contribuit prin toate mijloacele si europenii. Personal, nu am inteles niciodata ce au avut cu sarbii, un popor demn si foarte curajos. Sau, poate, tocmai asta sa fi fost cauza... A fost apogeul puterii americane, pe care - din pacate - au exercitat-o imoral. Iar, cum era firesc, gratie dreptatii divine, au inceput problemele. Americanii si europenii o tin numai in razboaie cu fratii celor pe care i-au ajutat in Bosnia, dupa ce atentatele acestora au facut ravagii in mai multe capitale occidentale. Apoi, criza a lovit si ea fara mila si inca nu se vede o iesire rezonabila din toate acestea. Clivajul transatlantic a devenit o groapa, iar Uniunea Europeana scartaie din toate incheieturile, bolnava de ceea ce am numit "sindromul iugoslav". Acum discutiile se poarta pe marginea preconizatului referendum englez, ce ar urma sa aprobe iesire din Uniune. Ar fi inceputul destramarii, urmat imediat de separarea Scotiei de Anglia. In tot cazul, eu nu vad Marea Britanie semnand Uniunea fiscala si pe cea bancara, iar ce vor ei nu vor continentalii, iar deciziile se iau prin consens, trebuind aprobate de fiecare tara in parte. Deja, monetar, englezii joaca de mult cartea independentei, facand rau monedei europene, in colaborare cu Unchiul Sa