INDEPENDENTAUnirea Principatelor Romane de la 1859 si obtinerea independentei de stat in urma razboiului din 1877-1878 s-au rasfrant pozitiv asupra vietii bisericesti de la noi. Arhiva profesor Ionel Zanescu

Unirea Principatelor Romane de la 1859 si obtinerea independentei de stat in urma razboiului din 1877-1878 s-au rasfrant pozitiv asupra vietii bisericesti de la noi.

In noul context istoric, mitropolitul Ungrovlahiei, care din 1865 a primit rangul de "primat", trebuia recunoscut de Patriarhia ecumenica de la Constantinopol, iar ambii mitropoliti romani aveau obligatia sa-l pomeneasca la Sfanta Liturghie pe patriarhul ecumenic si sa primeasca de la Constantinopol Sfantul si Marele Mir. Proiectul aprobat in anul 1865 cu titlul "Legea organica pentru alegerea mitropolitilor si episcopilor eparhioti, cum si a constituirii Sfantului Sinod al Bisericii Autocefale Ortodoxe Romane" reprezinta primul pas spre recunoasterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane. Autocefalia este libertatea deplina in organizarea si administrarea problemelor interne, fara nici un amestec sau control al vreunei autoritati bisericesti din afara. Au fost insa cateva obstacole de trecut pana la capatarea independentei bisericesti.

AUTOCEFALIE. Legea secularizarii averilor manastiresti inchinate locurilor sfinte (din 1863) l-a suparat destul de mult pe Patriarhul Ecumenic Sofronie al III-lea, care, impreuna cu Sinodul sau, a incercat obstructionarea obtinerii autocefaliei de catre Biserica Ortodoxa Romana. Se intelege de ce: consecinta acelei legi era recuperarea unei suprafete mai mari de un sfert din cea a tarii de sub stapanirea fanariota. Legea data de Cuza privind alegerea mitropolitilor si episcopilor crease destule framantari in interior, pentru ca el isi aroga dreptul de a numi ierarhi, asa ca abdicarea sa din 1866 a detensionat lucrurile. Carol I a promulgat C