"Cind puneam capul pe perna, aveam senzatia ca aud in timpan cum bate inima. Apoi, bataile inimii devenau neregulate si foarte accelerate dar, deodata, reveneau la normal in momentul in care aparatul intra in functiune", isi aminteste Ioan Saizu despre primul an in care viata sa a inceput sa fie ajutata de un stimulator cardiac. La 11 ani dupa ce i-a fost implantat aparatul, spune ca nu mai simte prezenta acestuia. Este aproape parte a corpului sau. Practic, functionarea normala a inimii sale, adica practic supravietuirea, depinde de impulsurile electrice emise de acest aparat, impulsuri care ajung direct la inima bolnava. In 1952, primul pacient din lume, un american care a fost tratat pentru o tulburare grava de ritm cardiac cu ajutorul unui stimulator cardiac, arata ca un cosmonaut. Aparatul nu putea fi implantat, pacientul fiind conectat cu o sumedenie de fire la masinaria voluminoasa. Astazi, inteligentele aparate nu depasesc marimea unei cutii de chibrituri. Miniaturale, stimulatoarele ofera, pentru aproape 10 ani, garantia unei vieti lipsite de probleme pentru oamenii cu inima "obosita". "Esti constient ca depinzi de un aparat" "Viata unui purtator de stimulator cardiac este, pot sa spun din propria experienta, cu totul si cu totul deosebita; esti constient ca depinzi de un aparat. Viata ta si pulsul inimii este legat de ceva strain de corpul tau. Depasind acest aspect, care poate fi jenant uneori, poti desfasura o activitate profesionala si intelectuala obisnuita, fireste, fara eforturi fizice foarte mari", spune Ioan Saizu, fost cercetator stiintific principal la Institutul de istorie "A.D. Xenopol", care, din 1991, are implantat un stimulator cardiac. Pina in 1990 nu a avut nici un fel de probleme cu tensiunea dar atunci, la intoarcerea dintr-o deplasare la Bucuresti in care a fost suprasolicitat, inima a inceput sa-i joace feste. "Am avut o cadere brusca s