EUROPA GURMANDA "Un safari in munti." Astfel ne descriau localnicii aventura unui drum spre Kastro, vechea cetate de pe stanci. "Un safari" nu pentru ca am fi intalnit cine stie ce fiare - pe care sa le vanam cu vartosia unui Hercule, eroul atat de iubit de thassieni - ci fiindca urcusul pe drumurile rosiatice care serpuiesc prin padurile de livezi nu se poate face decat cu jeepul.

Asa ca intr-o dimineata am inchiriat si noi un jeep si am pornit "to Kastro". In Limenaria, in zilele de dinainte, fusesem preveniti asupra a ceea ce avem de vazut. O cetate cu case de piatra si acoperisuri de piatra, ridicata direct pe piatra rece a muntelui. O cetate in care sute de ani thassienii traisera retrasi de teama piratilor care bantuiau Marea Egee si care isi facusera un obicei sa prade insula.

ISTORIA CETATII CELOR TREI CETATI. "Dimineata coborau din cetate - sunt 12 kilometri, drum intortocheat si greu, pana la mare - si aveau grija de plantatiile de maslini de pe munte, de gradinile de la poalele lui, treceau pe la stupi si pe la stanile cu capre si oi, mergeau la minele de aur si argint ori plecau pe mare. Noaptea urcau din nou in munti. Asa, aparati de baricadele de stanca, asteptau sa vina o noua dimineata." Ritmul acesta diurn-nocturn se repeta fara greseala. Ani, decenii, secole. Doctorul Ioannis Papagheorghiu, gazda noastra din Limenaria, ne vorbise despre "cetatea celor trei cetati". Era o metafora, dar si o reflectare a evolutiei istorice a locurilor. "Mai intai au fost cetatile din munti. Si aici, la Kastro, dar si la Maries, ori la Kazavities, ori la Panagia… O data cu exploatarea miniera de zinc de la Metalia, la sfarsitul secolului al XIX-lea, oamenii au inceput sa coboare din orasul-de-sus spre mare. Atunci s-au ridicat primele case ale Limenariei. Astazi, pe tarm este orasul de jos, Limenaria, cu pensiuni, hoteluri si taverne. E mai mult o statiun