Dupa 25 aprilie, Guvernul Tariceanu are un aer ca nu prea stie ce are de facut. Pina cind a semnat tratatul de aderare cu UE (sa traiti, raportez, misiune indeplinita!), totul parea mai simplu. Ministrii si cadrele din jur stiau cu ce se ocupa. Lumea a rasuflat usurata: uite, ne-am facut lectiile, sintem in UE. Ca sa mergem pina la capat: Tariceanu se misca mai bine decit se astepta lumea cind a fost nominalizat ca prim-ministru. Multi nu dadeau doua parale pe el, pe sansele lui de a tine un guvern. Si inca unul de coalitie. Si alti citiva ministri, figuri necunoscute, au dat randament. Altii, vai de mama lor. Sint multe locuri la administratia cimitirelor, in parcuri ca paznici, de jucatori de table in Cismigiu si de chibiti, tot acolo, la umbra - ca vine o vara fierbinte. Poate acum, la remaniere, zboara in tarile calde, ca nu au nici o legatura cu guvernul… Ar trebui trimisi sa isi vada de treaba cit mai e timp si nu au facut timpenii prea mari. Ce s-a intimplat dupa 25 aprilie? Au inceput aproximatiile. Insistenta cu care s-a facut campanie pe aceasta data de rascruce, ce-i drept, 25 aprilie, a facut ca de a doua zi sa se lase ceata peste Palatul Victoria. Sau asa sa para in ochii presei si observatorilor. Guvernul pare cam pierdut in spatiu. La ce bun acest guvern brav, care a facut ce si-a propus? Nu ar trebui schimbat, in frunte cu primul ministru? Sau nu ar trebui remaniat, aici primul ministru ar putea ramine pe pozitii? Nu ar trebui alegeri anticipate, ca sa intarim majoritatea parlamentara? Gata, zic destui, guvernul a avut combustibil pina aici. Noroc cu criza ostaticilor, cu inundatiile, cu haosul din sanatate si cu alte subiecte de media care au distras atentia de la chestiune. Guvernul e epuizat? Nu prea mai are obiectul muncii. Noroc cu criza din PSD, care nu are nimic deocamdata de spus si de facut. Mai ridica mina sa isi semnaleze prezenta, mai da d