Televiziunea nu are nevoie de cultura. Nu are nevoie de filozofie. Nu are nevoie de religie. Are nevoie de formatori de opinie. In zilele noastre, ei sint raul necesar… Stau de multe ori si ma gindesc care ar fi fost cursul vietii noastre politice (si al vietii noastre, in general) daca n-ar fi fost inventata televiziunea?
Televiziunea creeaza o falsa realitate. Ea ne aduce la acelasi numitor. Ne transforma intr-o masa uniforma, usor de gestionat. In fata ei sintem la fel de dezarmati ca si ciinele lui Pavlov, care incepea sa saliveze la aprinderea becului... Creierul omului e sensibil la imagini. Si nu la orice fel de imagini, ci la imagini care ii manipuleaza constiinta. La cele care ii deformeaza personalitatea. La cele care ii deformeaza caracterul.
Vorbind despre acest fapt, regizorul Andrei-Mihalkov Koncealovski, autorul celebrelor pelicule Siberiada si Oblomov, spunea: "Imaginea este cea mai mare afacere a secolului XX. Si cel mai mare flagel al lui...". Imaginea se cumpara si se vinde. Ea se imprima nu numai pe retina, ci si in inconstient. Prin intermediul ei, sint manipulate masele. Prin intermediul ei manipulezi si dezamorsezi orice conflict. Omul modern este prizonierul imaginilor. Imaginea ii ofera omului realitatea in stare de conserva. Hranindu-si spiritul cu ea, el nu-si mai apartine siesi. El devine totuna cu marea masa, se uniformizeaza. Imaginea a nascut o hidra, un monstru care isi ramifica tentaculele in fiecare casa: televiziunea.
Referindu-se la impactul nociv pe care-l are micul ecran asupra spiritului, actorul si regizorul iesean Ion Sapdaru, care, de altfel, lucreaza cu imaginea, manipulind-o si fiind manipulat de ea (actorul, printre altele, apare in citeva spoturi publicitare), spunea: "La mine in casa intra in fiecare zi intra zeci de mii de neinvitati. Politicieni ca Becali, intra Garcea, intra actori, fotbalisti, boxer