Osul nu este o structură amorfă, ci un ţesut viu care se remodelează continuu. El se structurează din copilărie. Până la 18 ani, 90% din arhitectura osoasă este constituită, mici ajustări având loc până aproape de 30 de ani. După această vârstă nu se mai poate adăuga nimic, din contră au loc pierderi insidioase, ce devin dramatice după menopauză.
De aici rezidă importanţa construcţiei osoase în copilărie şi adolescenţă, dar şi importanţa pe care trebuie să i-o acordăm în toate etapele vieţii noastre. Nu este dificil, pentru că osul nu e un organ pretenţios: are nevoie de un aport alimentar corect şi activitate fizică zilnică.
Necesarul de calciu
În primul rând, se impune asigurarea unei cantităţi adecvate de calciu şi vitamina D. Acesta variază cu vârsta. Între 0 şi 5 luni necesarul zilnic de calciu este de 210 mg, până la un an 270 mg, apoi de 500 mg până la 3 ani, 800 mg până la 8 ani, iar după această vârstă până la 18 ani 1.300 mg. După acest interval se recomandă 1.000 mg pe zi, cantitate care creşte la 1.200 după vârsta de 50 de ani. Femeile gravide sau cele care alăptează au nevoie de 1.300 mg pe zi şi până la 1.500 mg după menopauză. Calciul este un element care se găseşte în cantităţi suficiente într-o dietă sănătoasă: lapte şi produse lactate (chiar şi cele cu un conţinut scăzut în grăsimi) , peşte, cereale, unele vegetale (mai ales spanac sau broccoli), soia. Pentru un copil, de pildă , trei căni cu lapte asigură necesarul zilnic.
Vitamina D
Nu este nevoie să recurgem la suplimente decât în cazul unor afecţiuni, de exemplu, boli digestive cu tulburări de absorbţie sau unele maladii endocrine. E indicat să le luăm la recomandarea medicului, pentru că supradozarea calciului poate avea uneori consecinţe periculoase. De asemenea, există medicamente (hormoni tiroidieni, corticosteroizi, unele diuretice, anticoa
