Simt cum ma dezintoxic. Eram rob internetului si televizorului. Aici, fara calculator-televizor-radio, fara stiri si comentarii, in primele zile a fost ca si cum mi-ar fi lipsit tigara sau cafeaua. Apoi, am inceput sa ma obisnuiesc. Am inceput sa-mi revin. Am redescoperit savoarea conemplarii (naturii) si provocarile introspectiei. Sambata, 14 iulie, evadez din Iasi spre Vatra Dornei. La ora 9, in Iasi sunt deja 25 de grade si transpir prin toti porii. La Dorna - soc termic: in casa sunt 18 grade. Ma ia cu frig. Pun toate cele pe mine si abia tarziu, sub plapuma, ma incalzesc. Doamna M., gazda mea, e aproape aceeasi. Au trecut, totusi, trei ani si peste ea. Si casa e aproape aceeasi. Realizez faptul ca e prea umed, totusi, pentru mine. Presiunea atmosferica ma omoara. Trec norii prin oase, bate vantul prin nervii mei. Citesc toata dupa-amiaza. Aici n-am radio, n-am televizor, n-am internet. Spre seara, stau cu doamna M. in balcon, la o cafea si-o tigara, cand incepe, brusc, vijelia. Copacii se-ndoaie, vorba poetului, "cu crengile la pamant". Doamna M. imi povesteste cum a cazut, la o alta furtuna, un copac. Si cum batrana ei mama a prevazut aceasta prabusire. A doua zi s-a prabusit si ea, a trecut dincolo. Ii sugerez ca-i vorba de o premonitie, dar doamna M., extrem de pozitiva, zice: "nu, copacul era foarte batran, avea radacinile la suprafata, trebuia sa cada... Mai sunt cativa copaci uriasi si batrani, o sa-mi darame casa, o sa ma trezesc cu ei in cap..." "Si de ce nu-i chemati pe cei de la Citadin sa-i taie?" "Nu pot, m-am obisnuit cu ei, fac parte din viata mea. Cum sa-i taie?!" Citesc toata ziua Vasile Andru, fac insemnari. Pe Andru il vad din aceeasi familie cu Mircea Eliade si I.P. Culianu. Cu Eliade, cel putin pana in momentul cand acesta renunta la a deveni misionar si practician al hinduismului si se multumeste cu ipostaza de observator si exeget al practi