După ce am citit cartea despre "Misiunea Guantanamo", scrisă de Anne-Marie Lizin, despre negocierile secrete pentru golirea "celei mai temute închisori a secolului XXI", Guantanamo, am citit că, la noi, o doamnă politician s-a supărat – pe presă, fireşte! – pentru că a prezentat-o, printre sinistraţi, în balerini albi... Aparent fără legătură, cele două întîmplări au un tîlc comun.
După ce am citit cartea despre "Misiunea Guantanamo", scrisă de Anne-Marie Lizin, despre negocierile secrete pentru golirea "celei mai temute închisori a secolului XXI", Guantanamo, am citit că, la noi, o doamnă politician s-a supărat – pe presă, fireşte! – pentru că a prezentat-o, printre sinistraţi, în balerini albi... Aparent fără legătură, cele două întîmplări au un tîlc comun.
Numită, în 2005, reprezentant special al OSCE pentru lagărul de detenţie de la Guantanamo Bay, socialista belgiană Anne-Marie Lizin devine primul membru al unui organism internaţional care vizitează temutul spaţiu, înfiinţat în 2002, la scurtă vreme după 11 septembrie 2001. Lagăr în care sînt încarceraţi "combatanţii ilegali", teroriştii, dovediţi sau bănuiţi. Existau serioase semnale că "sistemul insolit" din lagăr este în afara regulilor dictate prin convenţiile internaţionale. În primul rînd prin Convenţia de la Geneva referitoare la tratamentul aplicat prizonierilor de război adoptată la 12 august 1949, care stipulează că detenţia fără judecarea prealabilă, mai mult, pe o durată incertă, este o detenţie arbitrară. În urma vizitelor efectuate în perioada 2005-2007, doamna Anne-Marie Vizin şi colaboratorii realizezaă trei rapoarte, pledînd pentru soluţionarea juridică a situaţiei deţinuţilor, 275 conform raportului din iunie 2007. Cartea este un "jurnal de campanie", campanie dusă cu forţe inegale, deşi cu argumente juridice ferme, de către un înalt organism intern