Cea mai frecventă greşeală atunci când se compară două credite este de a folosi drept criteriu de departajare rata lunară. Acesta este modelul prin care se vând creditele în special în magazine, multe dintre ele fiind împrumuturi scumpe.

Rata lunară este indicatorul pe care orice bancă îl poate controla însă foarte uşor. Simpla extindere a perioadei de rambursare face ca rata lunară să scadă foarte mult, creând falsa impresie că este un împrumut ieftin. De exemplu, un credit de 5.000 lei acordat la o rată a dobânzii de 10% are o rată lunară de 160 lei, dacă este acordat pe 3 ani. Acelaşi împrumut acordat la o rată a dobânzii de 25%, dar pe o perioadă de 5 ani, are o rată lunară de numai 145 lei. În acest mod, un împrumut de peste două ori mai scump poate fi „aranjat" astfel încât să pară extrem de tentant. Pe lângă acest aspect, rata lunară nu reflectă costul total al creditului. Ea nu include comisioanele plătite la acordare sau comisioanele anuale, dacă este cazul.

De asemenea, nici rata dobânzii nu reprezintă un criteriu relevant pentru a compara costul creditelor. Importanţa comisioanelor în costul total al creditelor a crescut considerabil în ultimii ani, pe fondul restricţiilor impuse de BNR la acordarea de credite pentru populaţie. În aceste condiţii, multe bănci au transferat o parte din costul cu dobânda în comisioane.

Un indicator mai util decât cele menţionate mai sus este suma totală de rambursat. Aceasta include toate costurile pe care le implică un credit, fiind astfel mult mai relevantă decât rata lunară sau rata dobânzii. Însă, spre deosebire de DAE, suma totală de rambursat nu ţine cont de valoarea în timp a banilor. Inflaţia face ca valoarea în timp a banilor să se modifice.

O bancnotă de 100 lei nu are aceeaşi valoare în prezent ca în urmă cu un an. În plus, valoarea banilor este influenţată şi de costul de oportunitate. Ce