În fiecare an, în perioada Crăciunului, televiziunile ating, sistematic, pragul plictiselii şi banalităţii. Şi îl păstrează cu sfinţenie, an de an, desăvârşindu-şi arta de a confecţiona ştiri despre mai nimic.

Este vorba despre „ştirile" din supermarketuri şi pieţe. Nu există post şi telejurnal care să nu dea o ştire despre această activitate obişnuită şi firească. Aşa încât vedem imagini cu cârnaţi, tobă, sticle de vin şi altele, ni se spun câteva fraze despre „românii care îşi fac cumpărături" şi cam asta e tot. Ca să iasă din monotonie, câte-un post încearcă să „dinamizeze" puţin lucrurile: o jună reporteră se plimbă cu căruciorul prin supermarket, ia unul câte unul produsele din rafturi şi ne spune cât costă (toba e atâta, vinul e atâta etc.) şi la sfârşit ne anunţă cu un aer cunoscător: „o masă de Crăciun pentru două persoane vă costă aproximativ 200 de lei".

O aiureală. Poate să coste mai puţin sau mai mult, depinde de magazin, de pungă, de sortimente ş.a.m.d. Şi apoi, în mediul rural (unde trăieşte aproape o treime din populaţia ţării) nu există supermarketuri, pentru oamenii de acolo „baletul" reporterei cu căruciorul e de pe altă lume, ei ştiu altceva despre tobă, cârnaţi, vin şi preţuri.

Oricum, prin faţa ochilor ni se desfăşoară imagini cu cărnuri şi mezeluri grele şi nicio campanie de genul „mâncaţi sănătos" n-are spor. Doar din când în când, vreun ştirist ne îndeamnă să nu facem excese.

La capătul celălalt al „lanţului" ştirilor se află cele cu imagini de la petrecerile „VIP-urilor". Petrecerile omului de afaceri Ţînţăreanu sunt cel mai des transformate în „ştiri" - probabil că individului îi place să se vadă (şi să fie văzut) pe ecran, cu paharul în mână, spunând bancuri şi lăudându-se cu proporţiile chefului. Care e scopul acestui fel de „ştire"? Ce află publicul despre lumea în care trăieşte? Că un nene cu bani trage chefur