Indiferent de nuanţe, liderii puciului USL-ist au un scop comun: şefi la Parchete care să pună dosarele la păstrare în fişetul lăsat moştenire de Rodica Stănoiu.

Perspectiva de a nu reuşi să-şi impună oamenii în fruntea Parchetului General şi a DNA până în alegerile parlamentare pare să îi scoată din minţi pe liderii USL. Dacă n-au reuşit cu puciul din va­ră, încearcă acum cu me­toda soft: şmecheria marca Pivniceru. În paralel, pre­siunile exercitate de Ponta şi Antonescu îmbracă for­me care nu fac decât să în­tărească ideea că cei doi

n-au nicio treabă cu func­ţio­narea statului de drept sau cu intransigenţele Co­misiei Europene. Mizele numirilor sunt uriaşe, dar în planuri com­plet di­fe­rite, care se bat cap în cap. N-ai cum să îm­paci nevoia puşcăriabilă de a-i controla pe procurori la dosare cu ceea ce-ţi cere Comisia Europeană, adică să-ţi iei mâi­nile politice de pe ele.

Prinşi în această ecuaţie fără soluţie, Pon­ta şi Antonescu îşi dau, fiecare pe limba lui, măsura capacităţii de a ţine la distanţă lumea civilizată. Ponta susţine nici mai mult, nici mai puţin că „parchetele şi CSM trebuie să se afle sub controlul par­lamentului, pentru a avea siguranţa că nu sunt folosite niciodată în bătălii po­litice“. Indiferent dacă uită, minte sau chiar nu pricepe mecanismele separaţiei pu­terilor în stat, declaraţia lui Ponta a produs probabil stupoare la CE, anulând dintr-un condei toate asigurările oficiale oferite lui Barroso şi Reding. La rândul lui, Antonescu îşi continuă răfuiala cu „bi­rocraţii de la Bruxelles care duc Europa de râpă“, susţinând că numirea lui Kövesi la DNA ar fi „scandaloasă şi inac­cep­ta­bilă“, pocnindu-i din mers o scatoalcă şi kamaradului Ponta, care, mai sensibil din fire şi cocoşat sub crucea gu­ver­nării, nu are muşchii şi ner­vii necesari mo­men­tului. „În locul lui aş fi pro­cedat altfel“, spune iri­tat Crin, av