Asistam la un moment de inflexiune in ceea ce priveste credibilitatea prezidentiala in rindul opiniei publice, viitorul guvernarii Aliantei D.A. si ceva mult mai important - procesul de limpezire, de decomunizare a Romaniei. "Sint foarte departe de problema CNSAS, si ca distanta, si ca interes", ne transmite din tara mandarinilor, flegmatic, presedintele Traian Basescu. Omul care inspecta bolovanii de pe Valea Oltului cu un fes de santier pe-o ureche, care trecea de zeci de ori pe la podurile luate de ape, prezentindu-se drept primul gospodar al tarii, se situeaza acum la zeci de ani lumina distanta ca preocupare de problema fostei Securitati. Si (in lipsa oricarei dovezi directe deocamdata) poate ca presedintele are tot interesul sa para dezinteresat. Isi protejeaza fie biografia personala, fie destinele unor camarazi, fie viitorul unor structuri de care a depins sau nu se poate desprinde. Ceea ce nu a inteles din timp Traian Basescu este ca, oricite recompense trebuie sa dea, nu are nici un rost aceasta asociere a unei imense bile negre la bilantul mandatului sau. E atit de grea, incit, incetul cu incetul, il poate scufunda. Presedintele a semnat un act de divort oficial cu societatea civila, dupa ce, timp de citeva luni, nu prea se vizitasera. Si tot societatea civila, in semn de naiva impaciuire, tocmai ii ceruse o condamnare a comunismului in fata Parlamentului. Dupa saptamini de indiferenta dispretuitoare, raspunsul presedintelui a venit indirect, odata cu votul din CNSAS si lectia de pacalire trasa lui Constantin Ticu Dumitrescu, cu jocul facut de PD alaturi de PRM si PSD, partide care timp de sase ani reusisera sa blocheze si sa compromita activitatea colegiului. Fireste, aici se poate vorbi de intreaga legenda despre solidaritatea fesenista, de datoriile care nu se uita, despre fostii securisti, raspinditi, intelegem, aproape uniform in clasa politica. Asist