Ce va să însemne, în ansamblu, revoluţia 3D încă nu ştim. Deocamdată avem jocuri video cu redare tridimensională, succese cinematografice, dar care lasă loc de îmbunătăţiri tehnologice, mari producători de electronice care au început să vândă televizoarele 3D în România. Poate că stimularea ieşirii din criza economică se poate face şi prin lansarea de tehnologii noi, dar care să adune laolaltă jucători de pe mai multe pieţe, din diverse domenii. Dar nu în ultimul rând, să se ştie că utilizareatehnologiei 3D ţine şi de sfatul medicului.
Trebuie să fi făcut o proastă impresie, într-un anumit context, pentru a fi etichetat ca "lipsit de perspectivă". Iată însă că, dacă în urmă cu nişte secole disputa Răsărit-Apus asupra "perspectivei" în artă stârnea polemici cu ecou până azi, în ecosistemul lui "homo technicus" este revoluţia al cărei bulgăre abia şi-a început rostogolul.
De la jocuri video la cinematografie şi transmisii tv, suprasolicitarea celei de-a treia dimensiuni este miza anilor următori. Între "măiestria 3D" a unui pictor florentin şi performanţele hard şi soft ale unui laborator de cercetare dintr-o corporaţie ne putem imagina o... spaţialitate, dar şi un arc în timp ca o magistrală când liniară, când circulară. Liniară prin marcaje precum stereoscopia lui Wheatstone (1839), anaglyph (1850), cinematografie sovietică, filtre de polarizare etc. Circulară prin întoarcere la simulare a realităţii şi "păcălire" a ochiului. Iar de performanţele tripticului (3D) conţinut-televizor-ochelari depinde plăcuta păcălire şi convingere a ochiului întru deschidere de portofel!
Să fie tehnologia 3D veriga lipsă până la intrarea în viaţa noastră a hologramelor? Rămâne de văzut, dar senzaţia de spectator, intermediată de acelaşi mediu al ecranului este mult schimbată de tehnologia 3D. Pe lângă o stranie (încă) dispoziţie a spaţiului în "profunzime", şi mai
