Într-o analiză, bine cunoscuta agenţie Reuters spune aşa „Premierul Boc a fost un elev model al austerităţii predate de FMI. Dar turbulenţele glo­bale, creşterea economică slabă şi privatizările întârziate l-ar putea forţa să taie mai adânc, deşi anul viitor va fi unul electoral”. Reuters relatează o po­veste reală – eşecul celui mai dur pro­gram de austeritate din Europa –, dar, vai!, cât de şablonard o face! Şi de aici probabil atribuirea unor res­ponsabilităţi instituţionale şi ex­pli­caţii alături de drum! Numele de Boc este folosit ca un stereotip în această po­veste, parcă împrumutat de la actuala opoziţie din România. Programul de austeritate n-a fost conceput cumva de dl Boc pe baza reţetelor prescrise sau lecţiilor predate de FMI? A fost strict întocmit de FMI şi eşecul – căci într-adevăr este vorba de un eşec, în măsura în care programul de austeritate trebuie continuat şi mai adânc – aparţine integral FMI! Iar dacă se caută cu tot dinadinsul res­ponsabilităţi interne spre a le eschiva pe cele integrale ale FMI, atunci este de ajuns a analiza cât de cât în­suşi programul de austeritate, acum re­trospectiv, la rece!

Toată lumea acceptă că, la sfârşit de 2008 şi început de 2009, România ajunsese într-o situaţie econo­mică nesustenabilă. Supraconsumul în raport cu posibilităţile economiei şi mai ales în raport cu producţia – pus în evidenţă violent de creşterea peste limite a deficitului extern, care reprezenta preponderent consum din import pe bani externi – nu mai putea fi finanţat! Căci băncile străine, care îl finanţaseră până atunci, am­pu­ta­seră brusc finanţarea. Ajustări severe se cereau. Unde? Păi, ce putuse în prin­cipal conduce la această situaţie? Nimic altceva decât creditul bancar pentru consum dintr-o de altfel scurtă perioadă anterioară, dar în care crescuse fără noimă şi fără acoperire cu 80-100% pe an! Deci, cei implicaţi în această