W. G. Sebald s-a născut în Wertach în 1944. După ce a studiat literatura germană la Universitatea din Freiburg, şi-a continuat studiile în Anglia, unde şi-a construit cariera literară şi universitară. În 2001, Sebald a murit într-un accident de maşină, punând capăt speculaţiilor anuale premergătoare decernării Premiului Nobel care îl desemnau un posibil laureat.

Considerată adesea unul dintre produsele literare remarcabile ale secolului XX, opera sa se construieşte în jurul conceptelor de memorie şi degradare şi constituie o încercare perpetuă de reconconciliere cu trauma celui de-al Doilea Război Mondial şi cu efectele lui devastatoare asupra poporului german. Proza lui Sebald, originală îndeosebi prin ceea ce Susan Sontag numeşte, în cazul său, „ducerea la extrem a efectului de realitate”, conţine adeseori fotografii alb-negru şi documente de arhivă, care sunt parte integrantă din discurs şi care, de-a lungul timpului, l-au plasat pe Sebald în centrul dezbaterilor academice pe tema relaţiei între literatură şi artele vizuale.

De-a lungul carierei sale, W. G. Sebald a fost distins cu numeroase premii, printre care Premiul Mörike, Premiul Heinrich Böll, Premiul Heinrich Heine şi Premiul Joseph Breitbach. În 2008, la Curtea Veche Publishing a apărut Austerlitz şi se află în pregătire Die Ringe des Saturn (Inelele lui Saturn), Schwindel. Gefühle şi Die Ausgewanderten.

Conceput ca un reportaj de călătorie al unui anume W. G. Sebald, romanul relatează drumeţia naratorului prin comitatul Suffolk, o regiune nu prea populată de pe coasta de est a Angliei. Din Lowestoft până în Southwold şi Bungay, Sebald hoinăreşte pe câmpuri violete, vizitează conace de ţară căzute în paragină, întâlneşte moşieri bătrâni şi excentrici şi dă peste urmele unor istorii adesea bizare. Experienţa călătoriei îi oferă ocazia să evoce vremurile de glorie ale unor conace vic