Оntre numeroasele maladii ce ne asalteaza оn vremea din urma, schimonosindu-ne si chipul si sufletul, exista una ale carei efecte nu se vad cu ochiul liber. Si fiindca tot nu se vad, ba nici nu se simt imediat, avem impresia ca ea nu exista si o tratam precum merita: cu indiferenta. Este vorba de o forma de amnezie. Ea nu ne afecteaza defel treburile de fiecare zi, pentru ca nu atinge nici sistemul de orientare, nici mult-putinul bagaj de cunostinte si deprinderi practice. Gandim, la o adica, la fel ca pana acum si ne purtam tot asa. Prea e mare si continua zbaterea noastra cotidiana ca sa mai bagam de seama ca, pe masura curgerii timpului, ceva din noi insine a prins treptat sa se imputineze, riscand in scurta vreme sa dispara cu totul.

Ce e, in fond, atins de aceasta uitare? Nimic altceva decat un sentiment al apartenentei la un neam cu o istorie suficient de zbuciumata ca sa solidarizeze si sa oblige. Uitam, practic, de unde ne tragem, cine ne sunt stramosii, ce au facut ei pe aceasta lume si, implicit, care ne sunt raspunderile de urmasi, daca nu in alta privinta macar in aceea a pastrarii mostenirii ce ne-au lasat-o.

Or, noi ce facem? Оi scoatem din manualele scolare, de parca ne-am rusina ca ne tragem din ei, si in paginile altadata destinate a le preamari faptele istorisim anecdote despre ilustri anonimi. Asta va sa zica a face istorie. Si nu ne multumim a-i indeparta doar pe barbatii de stat. Spre a nu fi suspectati de discriminare, le aplicam acelasi tratament si celor care au trudit, in pofida vitregiilor, la inchegarea unei culturi nationale. Manualele de literatura romana sunt, de la un an la altul, tot mai sarace in valori adevarate ale scrisului artistic, in locul carora se lafaie bizare specimene de amatorism literar ridicate la rang de modele. Unii considera ca o asemenea siluire a istoriei si a literaturii inseamna reforma a ed