Anneli Ute Gabanyi
Revolutia neterminata
Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1999, 236 p., f.p.
Volumul publicat de Anneli Ute Gabanyi la sfirsitul anului trecut are meritul de a formula in chip coerent o analiza istorico-militara a Revolutiei romane. E vorba despre o ancheta realizata cu mijloace stiintifice, care, spre deosebire de marturiile actorilor implicati in evenimentele din decembrie 1989, clarifica si, putem spune, claseaza un „dosar“ extrem de controversat. Principalul criteriu utilizat in judecarea Revolutiei este apropierea-indepartarea de Moscova a autoritatilor romane, atit inainte, cit si dupa 1989. De altfel, pe tot parcursul cartii, este vizibila intentia autoarei de a privilegia acest criteriu in reconstructia intelectuala a intregii istorii a comunismului romanesc (v., in special, pp. 69-72, 105-115 si 188-207).
Perspectiva oferita este cu atit mai interesanta cu cit ea implica o grila de lectura consacrata deja de istoriografia dedicata revolutiei franceze: intr-adevar, formula „revolutiei neterminate“, care ofera si titlul lucrarii, trebuie inteleasa mai curind ca un tip de lectura decit ca o concluzie. De aici, provocarile cartii. Cea mai incitanta dintre acestea este chiar comparatia directa dintre momentele 1789 si 1989, atit in plan imaginar, cit si in plan real (v., in special, pp. 148-150). La fel de interesanta e incercarea de a defini evenimentele din Romania anului 1989, pe baza unei examinari atente a bibliografiei dedicate schimbarii regimurilor. Asa se face ca, la intrebarea „a fost revolutie sau lovitura de stat?“, Gabanyi poate raspunde cu precizia si serenitatea caracteristice omului de stiinta: „a fost lovitura de stat revolutionara“ (p. 17).
Atrage, de asemenea, atentia analiza consacrata carierei lui Ion Iliescu. Astfel, Gabanyi alcatuieste o foarte precisa s
