Pariul individului-majoritate cu agresivitatea, cinismul, violenta si prostul-gust pe care le exhiba unii semeni de-ai lui a fost definitiv pierdut. In urma cu patru ani, m-am mutat pe o strada din Balta Alba, strada care, pe atunci, mi s-a parut a fi o adevarata oaza de liniste si verdeata, cu oameni cumsecade si asezati, cu copii curati si respectuosi, cu masini silentioase pe strazi, cu acel ritm de vietuire care te poate convinge ca existenta curge normal.
Un an mai tarziu, insa, lucrurile se schimbasera si au tot continuat sa se schimbe, degradandu-se de la an la an, de la luna la luna, de la saptamana la saptamana, tot mai iute si tot mai vizibil.
Cand ai zice ca lumea se odihneste, adica pe la miezul noptii, pe strada Prevederii, candva atat de tihnita, huruie ATV-uri parca in ciuda tuturor celor care vor sa doarma; pe la unu, in parcare porneste o sirena pe care n-o mai opreste nimeni pana dimineata; la doua, grupuri de tineri inflamati trec pe aceeasi strada hahaind, batjocorindu-se si injurandu-se intre ei; la trei, musai cineva claxoneaza prelung si repetat, dupa un partener care continua sa nu se arate; la patru, multora le suna ceasul (desteptator) pentru a-i trezi sa mearga la serviciu. Si tot asa. In plus, nu-i zi de sambata in care sa nu-ti gaureasca creierul o bormasina, doua bormasini, trei bormasini, zece bormasini, care modifica harnic configuratia camerelor de la etajele de sus sau de jos ale blocului tau.
Vara de dinaintea verii trecute, desigur, tot intr-o sambata, in spatiul dintre cele doua blocuri invecinate cu blocul nostru au fost instalate niste boxe imense, din care au curs, ore intregi, manele date la maximum, pentru ca asa voiau muschii nasului mare al unor miri care se antrenau pe domeniul public pentru nunta propriu-zisa. Iar nasul s-a jucat cu Politia de-a soarecele si pisica: din juma-n juma de ora,