Pare socant, dar, din pacate, este adevarat! Cel putin in Romania, desi din ipocrizie il condamnam, sintem pur si simplu "bolnavi" sau "dependenti" de senzational! De pe pozitia consumatorului de mass-media, avind tendinta de a schimba canalul atunci cind in fata ochilor mi se perindau imagini grotesti, de suferinte, mutilari etc., m-am intrebat de ce sint expuse astfel de subiecte si de ce in aceasta maniera, condamnind intotdeauna reprezentantii media pentru acele stiri, imagini... Nu pot sa va marturisesc decit ca am incercat, insa, sa analizez totusi problema, cautind o explicatie a intrebarii "de ce?". De ce se dau astfel de stiri? De ce se difuzeaza astfel de imagini? Raspunsul mi s-a oferit destul de recent, dupa ce evenimente precum cererea de eutanasiere a tinarului din Constanta sau stirea unui nou record de "mama la 72 de ani" au fost primite si comentate de oameni de diferite categorii sociale. Nu putem trai fara senzational! Pare socant, dar, din pacate, este adevarat! Cel putin in Romania, desi din ipocrizie il condamnam, sintem pur si simplu "bolnavi" sau "dependenti" de senzational! Altfel nu cred ca ratele de audienta ar fi atit de mari pentru stiri care aduc in prim plan senzationalul, iar impactul ulterior, legat de comentariile la tot pasul, zilnice, cu luxul amanuntelor de rigoare, este extrem de crescut, ceea ce denota faptul ca lumea se uita, citeste, "gusta" senzationalul. Am fost in stare sa acceptam si sa platim realizarea unei reclame, sau mai bine zis a unei "altfel" de reclame, legate de o problema extrem de serioasa de sanatate publica, cum este fumatul, aducind in prim plan senzationalul: o persoana publica, prezentata pe jumatate goala pe toate gardurile si pe toate mijloacele de transport in comun, care sa intrebe: "Fumatul este singura ta placere?", mizind pe faptul ca impactul va fi mai mare. De ce sa mai condamnam imaginile posturi