De când a apărut pe firmament l-am privit pe Vasile Lincu cum te-ai uita la un bust de unt al unui om dispus să ia toate formele. A şi debutat prost. A ieşit cu marea dezvăluire despre corupţia în vămi. E vorba de infractorul Marius Ungureanu, cel condamnat pentru nenumăratele sale isprăvi. Fostul şef al vămii Giurgiu a fost scos din gunoaiele anilor 2000 spre a fi transformat în acuzator public. Cum nu se poate mai neconvingător pentru Vasile Lincu. Orice om cu trei neuroni pe frânghie s-ar fi gândit de îndată la jocurile pe care le face proprietarul unui sindicat numit PRO LEX, sindicat parcat în debaraua căsuţei sale. Atunci am început să caut urmele acestui Vasile Lincu. Nici n-am început bine că am şi primit primele veşti. Omul a lucrat în resurse umane, adică la cadrele vămii, fiind şi el un soi de vameş al angajărilor. La vămi, Vasile Lincu era omul de încredere al generalului Ion Stoica, fost cadru de nădejde al Securităţii. Toată biografia lui Lincu e de acest soi. Nu mai vorbesc de belelele sale aflate încă pe drum. Oricum, faptul că un om atât de greu de crezut s-a transformat peste noapte şi în lider sindical, şi în principală sursă de informaţii despre corupţia din vămi m-a făcut să fiu reticent şi să-l privesc cu detaşarea de rigoare. Şi a mai fost o poveste care m-a pus în alertă. Este vorba de înscenarea cu marghioala filmată cu scurteica în cap, vorbind şerpeşte despre o afacere a lui Vasile Marica. Untul topit din ochii lui Lincu, atacul la Marica şi toate celelalte despre care ştiu de peste trei decenii m-au făcut să aştept şi datul în petic. Iar acesta s-a produs marţi seara, când amărâtul de Lincu a venit să ne spună (expertul în vamă şi chelie nu mai vorbeşte decât la TV şi cu aerul că face dezvăluiri mai ceva decât capra lui Sherlock Holmes!) că Regina este un fost ministru, persoană importantă în PDL, nu spui cine, dar cu trecut în vamă.