Steaua a învins ieri Pandurii (scor 2-0) într-o partidă în care elevii lui Pustai nu au contat aproape o repriză şi jumătate. Cele trei puncte s-ar putea să-i fi făcut deja campioni

# Echipa Pandurii nu a opus nicio rezistenţă steliştilor în meciul de aseară

În România, în special în Liga I, orice termen îşi pierde, mai devreme sau mai târziu, sensul de bază. Tocmai de asta partida dintre Steaua şi Pandurii a căpătat, cu doar câteva etape înainte de finalul campionatului, titulatura de „derby”. Dacă ar fi fost să ne uităm la cei 15.000 de spectatori, am fi spus că e pe nedrept oferită eticheta. Unde e ura? Unde sunt coregrafiile spectaculoase? Mai întârzie o etapă, probabil, că doar nu trebuie să arate la fel derby-urile între ele. Pandurii ar fi trebuit să arate ieri că nu degeaba a fost numită „revelaţie”. Iar vreme de o repriză a părut a se fi transformat în Gloria Bistriţa. Rusescu, Bourceanu şi Adi Popa s-au distrat cu echipa lui Pustai şi au tras la poartă din aproape fiecare poziţie. Ba cu stângul, ba cu dreptul. Ba din fază fixă, ba din acţiune. Nu a venit ca o surpriză pentru nimeni deschiderea scorului din minutul 12 a lui Rusescu, mai ales că echipa Pandurii nu a existat până atunci. Şi nici după.

Fundaşii nu sar?

Pe rând, Adi Popa şi Tănase şi-au împărţit ocaziile de gol. Şi dacă primul ar fi dorit să bifeze prima reuşită în tricoul Stelei, să nu rămână doar cu cele de la Chiajna, cel de-al doilea nutrea dorinţa de a nu mai fi huiduit de propriul public. Din nefericire pentru ambii, Mingote a stat în calea împlinirii lor (min. 17, min. 19, min. 26 ). Cum insistenţa dă întotdeauna roade, Steaua a majorat scorul prin Szukala, în urma unui corner la care, dintr-un careu plin de tricouri albe, doar cel al lui Matulevicius s-a mişcat în aer (min. 41). Dar nu suntem noi în măsură să-l acuzăm pe Reghecampf de blat