Cu exceptia Jurnalului National, institutiile noastre de presa n-au dat prea mare atentie rezultatului catastrofal inregistrat de echipa noastra de gimnastica la Campionatele Mondiale de gimnastica de la Aarhus.
Lucru explicabil:
1. O abordare a faptului ar fi constrans multe publicatii la o autocritica severa. Pentru ca de o parte substantiala a acestui dezastru sunt responsabile si aceste publicatii, sustinatoare, pana nu demult, a unei campanii natange impotriva lui Octavian Belu si Marianei Bitang, carora li s-a cerut nici mai mult nici mai putin decat sa se transforme din antrenori de gimnastica in patroni de bordel.
2. Presa noastra libera si independenta nu mai incearca sa adanceasca faptele, multumindu-se cu simpla lor reflectare.
Daca rezultatul de la Campionatele Mondiale de gimnastica ar fi beneficiat de o mai mare atentie din partea presei, s-ar fi descoperit, fara prea mare efort, ca principala cauza consta in judecarea celor doi antrenori dupa alte criterii decat cele ale profesionalismului.
La Aarhus, echipa noastra de gimnastica a fost victima confruntarii dintre profesionalism si amatorism in sport. N-a fost singurul moment in care ni s-a dovedit ca lumea in care ne aflam nu mai ingaduie decat profesionalismul. Chiar si cei mai putin priceputi intr-ale fotbalului, ca subsemnatul, au putut sesiza ceea ce a deosebit esential Real Madrid de Steaua in partida pentru Liga Campionilor: profesionalismul. Nu se poate spune ca proprietatea lui Gigi Becali nu s-a straduit. Ba chiar, daca ar fi sa credem comentatorilor de fotbal, tot mai avantati si pe terenul comentariului politic, Steaua a avut tupeu. Jucatorii romani alergau harnici pe tot terenul, loveau mingea cu piciorul si nu cu o floare, ba chiar si driblau. Un ochi atent surprindea insa un alt comportament la Real Madrid. Echipa spaniola trada o stare ce ar putea fi condam
