Semnal FP România. În timp ce francezii ajung chiar să-şi sechestreze şefii, pe piaţa muncii din Germania domneşte o relativă linişte în ciuda înrăutăţirii situaţiei economice. Respectul tăcut pentru autoritate şi interdicţia grevelor generale sunt doar câteva explicaţii. „Când angajaţii francezi sunt supăraţi, îşi închid managerii. Aş vrea să văd asta întâmplându-se şi la noi, astfel ca aceştia să conştientizeze că există nemulţumiri şi că oamenii sunt îngrijoraţi pentru mijloacele lor de trai”, declara recent Oskar Lafontaine, liderul formaţiunii germane de extremă stânga Die Linke, citat de Der Spiegel .
La rândul lor, sindicatele au avertizat în privinţa posibilităţii unor tulburări sociale în cazul în care criza se va înrăutăţi. Gesine Schwan, candidat al SPD la preşedenţia Germaniei, a mers chiar mai departe şi a descris criza ca o „ameninţare la adresa democraţiei”.
Cultura consensului
Deocamdată însă pe străzile germane este linişte. Doar două proteste de amploare au avut loc la Berlin, la care au participat circa 20.000 de oameni, şi la Frankfurt, cu puţin timp înainte de summitul G20 de la Londra.
Protestatarii sunt în general membri ai sindicatelor, oponenţi ai globalizării şi critici ai capitalismului. Masele rămân acasă. Germanilor le place armonia. Poate că nu le plac şefii, dar abordarea standard este una de tăcere, scrie „Der Spiegel”.
„Chiar dacă înclinaţia pentru consens duce în general la relaţii interpersonale plăcute, un sentiment difuz de frică şi mânie se face simţit în ultima vreme”, atrage atenţia Bernd Riexinger, un lider sindical care susţine că se luptă de ani de zile cu „mentalitatea de resemnare” a populaţiei.
Diferenţe sistemice
În timp ce greva generală este interzisă în Germania, acolo unde sindicatele au mai degrabă rolul negoc
