Publicul este invitat sa citeasca in uriasa carte cu imagini naratiunea propriilor intimplari ale mintii, cele care il pun in relatie cu soarele, cu Dumnezeu, cu mitul, traditia, muzica, jocul, zborul, sacrificiul, cu sine sau cu idealurile sale. Printre artistii ieseni din generatia inca tinara, Felix Aftene se bucura deja de rasfatul unei notorietati mai putin obisnuite. Interviul cu Bernard Pivot, din 2004, pentru emisiunea Duble je - difuzata pe canalele francofone TF2 si TV5 - confirma racordul consistent la un discurs estetic vadit deprovincializat, dar si situarea sa pe versantul greu de escaladat al performantei. Numeroasele "expuneri" publice, in tara si in afara ei, intotdeauna bine cumpanite, au mentinut receptarea critica in registrul superlativ. Reportajele, cronicile, relatarile de presa au contribuit la o buna mediatizare. Ceea ce, in cazul unui artist aflat in staza "emergenta", nu este rau deloc. Chiar si scandalurile par sa-i fi priit, desi fara premeditare. Sa ne amintim de "indignarea cetateneasca" iscata o data cu etalarea "La Gard", in Copou, a unor lucrari socotite ca "imorale", intrucit, in judecata criticilor de conjunctura, acestea contraziceau anumite exigente puritane. Urmarindu-i evolutia, as spune ca Felix Aftene isi desfasoara programul artistic avind rigoarea unui geometru. Fiecare proiect se inscrie intr-o cadenta a interogatiilor simple dar esentiale. Miza acestora este intelegerea in genere a lumii, a omului si a propriei persoane. Ciclurile anterioare il surprind in vecinatatea unor teme cu vadita incarcatura filosofica: Geneza, Babilon, Semne, Masti, Cine este, Doamne, omul?, Cadere in timp. Intilnim in lucrarile de pina acum o inedita combinatie intre gravitatea metafizica a problemelor si ludicitatea rezolvarilor plastice. Primele compozitii trimit la vremea coagularii elementelor, a vibratiei lor energetice, la momentul nasteri