Citind in Cultura Nr. 34 recenzia Feminism la microscop, pe marginea volumului Mihaelei Frunza Ideologie si feminism (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2004), mi-au venit in minte doua celebre sloganuri ale valului al doilea al feminismului: „Sisterhood is powerful“ („Suroritatea este puternica“) si „Sisterhood is global“ („Suroritatea este globala“). Ambele par a fi ignorate de autoarea recenziei, Alexandra Olivotto.
Cu primul slogan nici eu nu sint de acord indiferent de situatie, in sensul ca, in general, sint pentru o abordare dialectizanta a fenomenelor culturale, care sa asigure o acumulare de cunostinte noi, pentru ca, asa cum spunea Gaston Bachelard, „doi oameni, daca vor sa se inteleaga cu adevarat, trebuie sa se fi contrazis mai intii.
Adevarul este rod al discutiei, nu al simpatiei“. Cu toate acestea, sint de parere ca se poate „incalca“ aceasta aspiratie a miscarilor femeilor numai atunci cind critica este fie constructiva, fie extrem de intemeiata, iar recenzia lui Olivotto nu pare a se incadra in nici una dintre aceste categorii. Si am sa explic de ce spun acest lucru.
Probabil ca orice autoare – si, cu siguranta, una debutanta – s-ar simti magulita de primirea „cu surle si trimbite“ pe care o promite recenzia in cauza. Doar ca – pentru a ramine in zona aceleiasi metafore auditive – respectivele surle suna cam fals: desi promit o prezentare a volumului, de fapt vorbesc despre cu totul altceva. As porni – deloc intimplator, pentru ca este o strategie pe care o foloseste si autoarea – chiar de la titlul recenziei: Feminism la microscop. Acesta anunta o abordare punctuala si detaliata a volumului, cu insistenta pe aspectele sale de adincime. Totusi, am avut neplacuta surpriza sa constat ca autoarea a incurcat putin instrumentele si, in locul microscopului, a nimerit luneta; altfel nu se explica privirea „din avion“ asupra textului, cu d