Avem o lege a drepturilor de autor, dar este una, se pare, imperfectă; pe de altă parte, cum ea a fost adoptată doar de cîţiva ani, nu există încă o obişnuinţă în aplicarea ei şi astfel apar tot felul de situaţii litigioase - situaţii care, avînd în vedere lacunele legii, nu pot fi soluţionate atît de uşor. Acestea sînt concluziile la care ajunge şi revista AdMaker (ian. 2002), la sfîrşitul unui dosar dedicat conflictelor dintre artişti şi agenţiile de publicitate cu privire la proprietatea intelectuală. Cazurile pe care le analizează revista AdMaker în dosarul realizat de Florin Dumitrescu sînt cele ale lui Adrian Păunescu, Brâncuşi şi Mircea Diaconu. Primele două şi-au găsit soluţionarea. Adrian Păunescu a primit mai multe zeci de mii de dolari ca urmare a folosirii versurilor lui de către Sony ("Roată, roată/ Te mai inventăm o dată") şi de către Connex, care a transformat păunescianul "Imn al Rapidului" în "Imnul Connex-Rapid". Şi în cazul lui Brâncuşi lucrurile au ajuns să se clarifice pînă la urmă. "Colaborarea" publicitarilor cu Brâncuşi a început, însă, sub semnul aplicării după ureche a drepturilor de autor. Astfel, pentru un spot Coca-Cola care foloseşte imaginea Coloanei Infinitului, agenţia producătoare (McCann-Erickson) a găsit de cuviinţă să plătească aceste drepturi proprietarului operei (primăria oraşului Târgu Jiu) şi nu deţinătorului drepturilor (moştenitorul lui Brâncuşi, domnul Theodor Nicol, cetăţean canadian de origine română). Dacă în acest caz primăria oraşului a rămas cu banii pe care nu-i merita de fapt, în al doilea caz, cînd s-a dorit folosirea unei opere brâncuşiene, "Sărutul", la o reclamă pentru berea Silva, producerea unei situaţii similare a fost împiedicată în ultimul moment. Agenţia de publicitate Young & Rubicam pregătea formele de efectuare a plăţii către

Muzeul de Artă din Craiova, proprietarul operei, dar, în urma in