Cat de pregatiti, cat de onesti, cat de binevoitori, cat de prietenosi, cat de sinceri sunt dascalii de azi cu elevii? De ce, in unele localitati, nici chiar profesorii nu au putut rezolva testele la BAC, fiind pusi in fata situatiei de a cauta profesori prin alte parti pe care "sa-i angajeze" ca sa le rezolve testele? Discursul acad. Mihai Cimpoi, tinut pe 15 iunie in incinta Capelei Mitropolitane „Trei Ierarhi" din Cimitirul Central din Cernauti. Nu prea gust genul acesta: ce debitezi cand esti nevoit de circumstanta? De regula, banalitati. Daca am aduna macar un volum de asemenea speech­-uri, am avea dintr-o data o crunta revelatie: a zadarniciei vorbirii. Dar cazul acesta iese din serie, poate pentru ca academicianul si-a scris cuvantarea, deci a premeditat-o. E o mare diferenta intre improvizatie si ordonarea laborioasa a ideilor: exact cat se deosebeste superficialitatea de profunzime, inconsistenta de substantialitate. Poate ca starui prea mult pe un lucru, in definitiv, de bun-simt, dar cine are in reminiscenta o trena aproape nesfarsita de vorbe goale (alocutiuni pe la mari adunari nationale, cu prilejul dezvelirii de busturi, inaugurarii de seminare etc.) sper ca va consimti. Pe scurt, ideea academicianului este ca mai avem o datorie: aceea de a-i concede lui Aron Pumnul meritul - istoric - de a-l fi modelat pe Eminescu. „Lucrez - marturiseste criticul - la un Dictionar enciclopedic Mihai Eminescu: l-am recitit, l-am comparat, l-am abordat din perspectiva postmodernitatii: este poetul nostru national. Daca recunoastem in continuare acest statut axiologic al sau, de ce sa nu recunoastem si valoarea de dascal national a lui Aron Pumnul?" Lasand pentru un context mai specializat fondul chestiunii (si fara a nega catusi de putin rolul providential pe care il poate juca cineva in viata, mai exact, in devenirea unei mari personalitati), ma intreb daca problema e