Continuăm seria despre succesul surprinzător al romanelor cu vampiri. Au apărut fel şi fel de romane, dramatizări şi filme, foarte multe de succes. Fenomenul a izbucnit şi la noi în acest an, mai multe edituri smulgându-şi drepturile de traducere. Din fericire n-am asistat la lupte între ele pentru că, aşa cum spuneam, numărul acestor cărţi este foarte mare şi ai de unde alege. În cea mai mare parte, cărţile respective sunt naive de-a dreptul, unele nici nu merită o minimă atenţie pentru că sunt nule din punct de vedere literar, estetic, dar nu pot fi trecute cu vederea ca fenomen de-a dreptul social: la noi şi aiurea, cititorul simte o dorinţă fierbinte de poveste în care binele să lupte cu răul, nevoia de basm - şi asta sunt cam toate, basme cu vampiri. Nu le vom trece pe toate în revistă, dar ne vom opri asupra a trei edituri care au răspuns îndată acestei nevoi. Incă un aspect de semnalat: absolut toate aceste cărţi apar în condiţii grafice foarte bune, în ediţii cartonate.

Tot la Editura Leda au apărut alte două serii cu vampiri. Prima - "Academia vampirilor", de Richelle Mead.

Născută în 1976, în Michigan, Richelle Mead trăieşte la Seattle şi concurează cu Charlaine Harris la locul de scriitoarea care vinde cel mai bine acest gen de literatură. A publicat mai multe serii, a primit mai multe premii, dar succesul răsunător a fost cu "Academia vampirilor" din care au apărut cinci volume (al şaselea este programat pentru decembrie acest an), din care au fost traduse în romaneşte trei - "Academia vampirilor", "Iniţierea", "Atingerea umbrei" (recent apărut şi tradus de Adrian Deliu). Este anunţat şi al patrulea volum, în această toamnă, "Jurămant de sange". Dacă la Harris cuvântul cheie pare să fie "moarte", la Mead este "sânge", ideea cărţilor ei fiind că dragostea şi loialitatea sunt mai puternice decât legăturile de sânge. În centrul poveştii sunt