Nu ştiu cum se face dar totdeauna când vine 15 martie, în special la noi în Ardeal, apele încep să se tulbure într-un fel sau altul. Nu face excepţie nici anul acesta când situaţia UMF a monopolizat opinia publică nu doar a Târgu-Mureşului ci chiar a întregii ţări. Unii nu se lasă şi tot insistă pe separarea universităţii, în replică cealaltă parte nu conteneşte să-şi exprime punctul de vedere . Încurcată treabă, mai ales că vorbim de profesia nobilă de medic, care ar trebui să primeze în faţa oricăror interese politice. Tot încercăm să scăpăm de amintirea acelui martie 90 când violenţa a coborât în stradă şi deznodământul a fost unul urât de tot, dar parcă unora le place să stea pe scaun în acestă stare de incertitudine.

Soluţii există, că doar multiculturalitatea nu a pierit cu totul în urbea noastră dragă. Ea vine tot de la cenuşăreasa prezentului, de la cultură, care a reuşit să-i împace şi pe unii şi pe alţii. Dacă aţi văzut ”20/20” de Geanina Cărbunariu la Yorick Studio, sau “Carmina Burana” de la Naţional înţelegeţi bine la ce mă refer. La fel şi la o altă universitate, la UAT, unde fiecare studiază în limba proprie în folosul actului artistic care nu ţine cont de naţie sau de limbă. Dacă tot avem aceste exemple, cum, se face că unii nu le văd, şi continuă să ceară cu insistenţă tot felul de separaţii. Ne uităm în jur şi vedem că la Cluj se poate, la Sibiu nu mai vorbesc, dar la Târgu-Mureş, în speţă la UMF, nu.

Păcat că asistăm la un 15 martie al anului de graţie 2012 în care incertitudinea persistă, iar cei care vor îmbrăca halatul alb stau şi „minunează” la ce îi aşteaptă viitorul.

Nu ştiu cum se face dar totdeauna când vine 15 martie, în special la noi în Ardeal, apele încep să se tulbure într-un fel sau altul. Nu face excepţie nici anul acesta când situaţia UMF a monopolizat opinia publică nu doar a Târgu-Mureşului ci chiar a întregi