Rivala la baraj pe care o vom vizita pe 22 martie, la Budapesta, e o echipă mediocră cu doi jucători foarte buni, Hajnal şi Dzsudzsak, şi unul bun, Szabics

Două concluzii despre Ungaria după ultimul ei meci dinaintea confruntării cu România, de pe 22 martie:

1. Maghiarii nu sînt de speriat. Nu e o echipă imposibil de anticipat şi de controlat cum e Olanda, beneficiară a prea multor fotbalişti de calitate ca să-ţi propui să-i blochezi pe toţi.

2. Adversara noastră are totuşi doi jucători în mod clar peste nivelul campionatului României. E vorba despre Hajnal, de la Stuttgart, şi Dzsudzsak, de la Dinamo Moscova. Steaua i-a întîlnit pe ambii în ultimele luni. Pe mijlocaşul Hajnal l-a avut adversar în Europa League. Ungaria a arătat aseară, în faţa Belarusului, că-şi pune toată baza în el. Conduce toate atacurile maghiarilor şi e un pasator în genul în care era Dorinel Munteanu, adică tentat să joace des mingi lungi, diagonale pe extremele Koman şi Dzsudzsak, cu care a început selecţionerul Egervari.

Pe lîngă stil, Hajnal are şi tehnică şi "teleghidează" perfect majoritatea mingilor. El a început ca mijlocaş central, apoi a fost trecut după pauză mai sus un pic, în spatele vîrfului. A funcţionat foarte bine în ambele poziţii. Deşi e cam firav, e abil, cu control bun şi e activ, plus că execută bine şi cornere, şi lovituri libere.

Atenţie la omul lui Petrescu!

În majoritatea ocaziilor însă, senzaţia e că Hajnal şi Dzsudzsak, extrema-destinaţie spre care merg mingile play-makerului, nu prea au cu cine juca în echipa asta. În afara lor, numai Szabics, şi el adversar al Stelei cu Sturm Graz, mai e de calitate. A marcat golul cu care maghiarii au deschis scorul, cu un şut de la 20 de metri deviat peste portar. Reuşita a fost creată de o recuperare a lui Dzsudzsak, mijlocaşul stînga pe care Petrescu îl antrenează la Di