Guvernul Ponta a intrat într-un proces accelerat, vizibil și fără precedent de izolare în plan extern, care se manifestă în diplomație și politică. Este fără precedent în Europa ca un lider aflat într-o poziție importantă în țara sa, prim-ministru în cazul lui Ponta, să fie proscris fără echivoc tocmai de către cei din familia sa politică. Nici măcar Adrian Năstase, pe vremea când conducea discreționar România, n-a fost ocolit așa de ostentativ cum se întâmplă cu Victor Ponta în ultimele zile. Socialiștii l-au pus la index după ce a pierdut puterea, nu înainte.

Scurtă recapitulare: avalanșă de știri neplăcute pentru orice guvern. Partidul Socialiștilor Europeni renunță la congresul de la București; înaltul reprezentant UE pentru afaceri externe, Chaterine Ashton (laburistă, deci tot de stânga), nu mai găsește loc în agendă pentru a participa la zilele diplomației române; ministrul francez de externe, Laurent Fabius, de stânga și el, își anulează vizita la București. Toate aceste retrageri diplomatice transmit acelaşi mesaj guvernului Ponta: nu dorim să legitimăm derapajul democratic major de la București, aveți o problemă. Iar mesajul vine, repet, de la prietenii politici ai lui Victor Ponta.

Procesul de izolare a debutat odată cu delimitarea explicită a socialiștilor europeni de acțiunile abuzive ale guvernului USL pe durata tentativei de puci. De la bun început, președintele PES, Martin Schultz, l-a obligat pe liderul PSD, în timpul unei conferințe de presă comune organizate la Bruxelles, să accepte regula jocului preferată de Traian Băsescu. Și anume, că demiterea președintelui poate avea loc cu jumătate plus unu din numărul alegătorilor de pe liste, nu cu jumătate din cei prezenți, cum și-ar fi dorit guvernul Ponta. Ulterior, președintele grupului socialiștilor din Parlamentul European, Hannes Swoboda, s-a poziționat tot ca aliat al președintelui