Gheorghe Prodan, din Flămînzi, este, la prima vedere, cadru sanitar. De fapt, este unul din poeţii satului, cu multe volume apărute la Botoşani, la Editura Axa (Amurg, Umbre şi urme, Epigrame şi catrene). L-am descoperit "urmărindu-l" pe un alt poet, Gheorghe Puşnei, mai în vîrstă şi bărbos, pe scurt, arătînd aşa cum ne-am fi aşteptat să arate un poet, care venea în vizită la tovarăşul său mai tînăr. Mai tîrziu am aflat că murise un vecin, şi trebuiau să scrie cîteva lucruri despre el. Pe "moşul" Puşnei l-am pierdut, alegîndu-ne doar cu un volum de-al dumnealui, dar l-am cunoscut, în schimb, pe Gheorghe Prodan, căruia i se spune Giovanni (probabil datorită înfrăţirii cu Italia de care vorbeam mai devreme). În poeziile sale, acesta se inspiră din realitate: "Eu mă inspir din realitatea înconjurătoare. Am şi rude dincolo de Prut, şi am în vedere hotarele strîmbe, sau ştirbite ale ţării noastre şi am oglindit în anumite poezii. Plus de asta, eu mai citesc în ziar, şi mai văd pe-acolo cîte un articol, şi-apoi fac cîte o epigramă". Se creează, astfel, un nou tip de combinaţie aparent antitetică între actualitate şi poezie, între obiectivitate şi trăiri personale. Ştirea devine subiect poetic, pentru rapsozii populari: între cultura populară şi folclor, în acest caz, se estompează barierele. Şi stilistic există un amestec inedit între limbajul şi versificaţia clasicilor noştri, cu accent pe Eminescu, de la care se trag toate, şi lexicul mai sec, şi mai oficial, al ştirilor: "Cînd unii urcă sau coboară / Trec care cu a lor povară / Dar noi ştim viaţa de la ţară / Suspin ni-i viaţa şi ocară / Iar unii urcă sau coboară / Pe şefi în cot nu o să-i doară / Cînd vite spre apus coboară / Vin alte vite de povară / Să urce a vieţii tristă scară / Poveri să duc-apoi să moară". Voci profetice, de la Coşbuc şi Goga citire, se îmbină cu cele mai prozaice, cu nuanţă administrati