Ratingurile Irlandei şi Portugaliei au fost date în jos din nou. Italia a produs frisoane săptămâna trecută din cauza incertitudinilor privind adoptarea unui pachet de corecţie fiscală, pe fondul creşterii dobânzii de referinţă a Băncii Centrale Europene (BCE) (care a mărit costul finanţării deficitelor bugetare). Testele de stres au arătat ceea ce mulţi bănuiau, şi anume, că bănci din Spania (cajas) au dificultăţi din cauza implicării imprudente în finanţarea sectorului imobiliar. Grecia rămâne însă superurgentă, întrucât nivelul datoriei publice şi dimensiunea deficitului primar ilustrează insolvenţa şi contagiunea poate pleca de aici. O nouă reuniune a liderilor din zona euro va avea loc în 21 iulie.

Jeffrey Sachs, care conduce Institutul Earth de la New York, afirmă că o soluţie pentru salvarea Greciei ar fi reeşalonarea datoriilor şi aplicarea unor dobânzi care să fie numai puţin peste cele pe care le plăteşte Germania pentru obligaţiunile sale (bunt-uri); el spune că Grecia ar trebui să-şi valorifice mai bine atuurile în turism şi potenţialul de energie regenerabilă. Dar această propunere nu lămureşte cum ar fi evitată conta­minarea dacă restructurarea datoriilor ar implica sectorul privat -problema care obsedează experţii BCE. Şi dacă am admite că Fondul pentru Stabilitate Financiară (EFSF) ar prelua de pe piaţă secundară creanţele deţinute de privaţi tot ar rămâne de soluţionat, din punct de vedere politic, acceptarea faptului că Grecia nu ar putea onora obligaţiunile rămase. Altfel spus, că ţara trebuie să fie exonerată de o mare parte din valoarea acestora.

Să admitem însă că handicapul politic (întâlnit mai ales în Germania, Olanda, Finlanda) este surmontat şi că în UE se acceptă că Grecia să fie salvată cu bani publici prin ştergerea unei mari părţi din datorii (până la sub 60% din PIB). Să admitem în acelaşi timp că are loc şi o corecţie f