"Acum, niciun câine nu se uită la mine. Avem casă din pământ, dacă îi dai un picior cade. Luăm pâine şi cartofi pe datorie, iar cărămizile bune pentru soba noastră sunt atât de greu de "Acum, niciun câine nu se uită la mine. Avem casă din pământ, dacă îi dai un picior cade. Luăm pâine şi cartofi pe datorie, iar cărămizile bune pentru soba noastră sunt atât de greu de găsit... Ne e greu când plouă. Ne pică apă şi în pat", spune George, 14 ani, elev în clasa I la Centrul Educaţional "Mareşal Averescu", din Capitală, al Organizaţiei "Salvaţi Copiii". Aici învaţă cititul şi socotitul copii care ar fi trebuit să termine gimnaziul. "O cărămidă, două, trei, patru cărămizi şi tot aşa până la 30. Atâtea am adunat doar. Îmi trebuie 100 pentru o sobă. A venit iarna... Mai durează până găsesc alte 70, că nu-i uşor şi sunt rare... Cât am plâns după Fulger, căluţul meu, numai eu ştiu. L-am luat la groapa de gunoi să căutăm cărămidă, s-a tăiat într-o sârmă şi a murit. Fără Fulgerul meu mi-e greu acum să car", spune George. ştie să numere doar până la 100, câte cărămizi are nevoie ca să-şi facă soba. ştie să facă pe "a" mare şi "a" mic, "m" mic, bastonaşe, liniuţe, "s" mare şi "s" mic. Mai are doi fraţi şi o soră. Părinţii cară moloz, fiare, gunoaie. "Sunt zile când nu avem nimic de mâncare, în altele, fierbem doi, trei cartofi şi facem o ciorbă... să fim sătui când ne culcăm. Avem un televizor cu antenă, nişte pături ca vai de ele. În soba stricată mai băgăm cartoane, plastice, gunoaie, cât de cât să mai fie abur în casă. Suntem şase familii într-o singură casă, iar mâncarea o facem afară, pe cărămizi", spune George. Merge la şcoală pentru că vrea să se facă mare avocat şi să ajute oamenii. De spălat, George se spală, alături de ceilalţi copii cu care stă în casă, la cişmea: "Punem furtunul pe noi şi ne frecăm; e mai greu acum, iarna, că nu prea ne putem spăla de frig". Cel mai mu