La şase luni după ce devenise limpede că afectează creşterea economică, şeful misiunii FMI, Jeffrey Franks, s-a trezit şi el să spună că arieratele "constituite o frână majoră în calea creşterii". Probabil că îi va lua încă şase luni să constate că arieratele am­plifică datoria publică.

Da, dar dacă difuzăm "revelaţiile" târzii ale lui Franks poate că-i bine să reamintim şi avertismentele lansate în trecut. Pe 5 august scriam într-un edi­torial din Jurnalul Naţional ("Vii­tu­ra de la Palatul Victoria"), că degea­ba reiterează ministrul Finanţelor că ţinta de deficit bugetar din 2010 va rămâne nemodificată dacă bugetul nu-şi plăteşte furnizorii privaţi, fă­când arierate. Încercarea de a muta în­cetarea de plăţi de la stat în zona pri­vată blochează economia. Şi apoi, ca urmare a şomajului şi a închiderii­lor de firme generate de blocaj, recesiunea se poate amplifica. Adăugând că recesiunea nu-şi are cauza în anti­ci­­paţiile românilor – într-un popor pes­imist din fire –, ci în arieratele ad­ministraţiei publice, care generează o cădere abruptă a economiei. Altfel spus, atunci când eşti şomer ca urmare a măsurilor guvernamentale ce au lovit mediul de afaceri chiar îţi e greu să debordezi de optimism.

Iar pe 2 septembrie observam într-un alt editorial ("Cel mai mare datornic din economie vrea să se împrumute ieftin!") că bugetul statului nu-şi plăteşte furnizorii privaţi, făcând arierate, blochează economia şi apoi, cei din mediul privat, care suferă de pe urma faptului că statul îi lipseşte de lichidităţi, se finanţează la preţ din ce în ce mai mare de la bănci. Preţ în creştere pe care statul – adică tocmai cel care văduveşte mediul privat de resurse şi le scumpeşte – refuză să-l plătească şi încearcă să "evadeze" în exterior, unde zice că pune la punct o strategie de finanţare echilibrată a deficitului bugetar între piaţa internă şi cea extern