La fiecare concert sau apariţie pe scenă, numărul celor care o apreciază pe Cleopatra a crescut considerabil.
La fiecare concert sau apariţie pe scenă, numărul celor care o apreciază pe Cleopatra a crescut considerabil.
În concertul Cleopatrei de la 20 august 2006, totul a demonstrat că Pavel a rămas un copil mare, căruia nu i-a fost deloc greu să se “coboare” la vîrsta fiicei sale, pentru că el creşte încă o dată, cu ea… “Ei îşi sînt unul altuia oglinzi, spune Luminiţa Zaharia, se «memorează» unul în altul, încît te-ntrebi fără să vrei: «Care e în realitate copilul?»... Am făcut aluzie la filmul-prefaţă: în timp ce repetau, Cleo întreabă: «Ce înseamnă a memora?», iar Pavel îi explică printr-o înşiruire de întîmplări, pentru ca ea să-şi construiască propria definiţie-poveste a memorării, luînd drept obiect de «studiu» un creion... Sau la piesa «De ce», în timp ce Pavel îi citea: «De ce ne trebuie doi ani să învăţăm de la părinţi...», Cleo i-a luat-o înainte, cu propria interpretare: «... cum se vorbeşte la cincizeci!».”
NE ALINĂ INIMA. Fiecare spectator, indiferent de vîrstă, a devenit la spectacolul Cleopatrei fără nici o mască, un copil. Măcar pentru două ore este minunat să te poţi simţi... un copil. “Cînd îi priveşti împreună, pe Cleopatra şi Pavel, nu-ţi dai seama care dintre ei l-a creat pe celălalt”, este de părere Luminiţa Zaharia. “Ei ne vorbesc cîntînd, ne alină inima cu cuvinte mai adevărate ca adevărul, ne privesc intens cu aceeaşi sinceritate.” Filmuleţul introductiv de la concert îi arată pe cei doi acasă, repetînd piesele, mai mult în joacă; Cleo îi pune întrebări tatălui ei despre toate cuvintele sau expresiile, jocurile de cuvinte pe care nu le înţelege, iar el i le explică, tot în joacă, prin imagini sugestive, prin alte întrebări sau prin poveşti pline de tîlc, pe înţelesul ei. În melodia “De ce” este sup