Surasul Giocondei

Putem fi mandri ca un roman a avut ideea sa masoare cu instrumente de precizie nemasurabilul suras al Giocondei. Domnul Nicu Sebe, de la Universitatea din Amsterdam, a stabilit o data pentru totdeauna, dupa laborioase cercetari, ca ambigua grimasa a personajului din celebra pictura a lui Leonardo exprima nici mai mult nici mai putin decat 83% fericire, 9% dispret, 6% frica si 2% manie. Iata, prin urmare, de unde venea misterul portretului: din combinatia – pana acum banuita, dar de azi оnainte clara ca lumina zilei – a unor sentimente greu de asezat laolalta.

Fara intentia de a minimaliza eforturile distinsului cercetator, mi-as permite sa observ ca procentele facute publice prin intermediul revistei New Scientist, оntamplator fara zecimale, sunt departe de a оnchide controversele оn jurul enigmaticului suras. Ipoteza de lucru a domnului Sebe spune ca unul si acelasi grad de оncordare (sau destindere) a muschilor fetei omenesti corespunde invariabil uneia si aceleiasi stari sufletesti. Pe acest principiu si-a alcatuit baza de date pentru cele sase categorii de sentimente luate оn considerare. Dar eu ma uit la Mona Lisa si remarc pe chipul ei o nesfarsita durere abia mascata printr-o umbra de zambet. O nestiuta suferinta respira din toti porii obrazului, din privire, chiar din abandonarea mainilor. Nu vom sti niciodata daca aceasta suferinta este reala sau "mimata", daca modelul si-a compus o poza ori s-a abandonat propriei stari. Оnsa calculatorul specialistului roman de la Amsterdam a "citit" numai un considerabil procent de fericire, pigmentat cu cateva procente de dispret, frica si manie. De fapt, calculatorul a descoperit ceea ce a fost оnvatat sa descopere si am fi nedrepti imputandu-i ca nu a vazut mai mult decat fusese programat sa vada. Domnului Sebe, оn schimb, avem tot dreptul sa-i imputam ca, simplif