Raspunzând unei intrebari mai mult decât tendentioase, Calin Popescu Tariceanu a declarat ca e dreptul Parlamentului de a-si spune cuvântul in chestiunea Agentiei Nationale de Integritate.

Din câte se stie, intre parlament si ministrul justitiei, Monica Macovei, s-a ivit un conflict. Puternic sprijinita de presa care-i gâdila zilnic orgoliul, fosta activista a asa zisei societati civile nu oboseste a ataca parlamentul, pentru ca nu-i accepta fara a clipi proiectul de lege.

Intre premier si Monica Macovei staruie de câtva timp o anumita tensiune. Asta nu inseamna ca punctul sau de vedere nu e corect.

Aceasta deoarece Monica Macovei nu e la primul conflict cu parlamentul. Intregul sau mandat de pâna acum sta sub semnul razboiului cu principala institutie a statului de drept.

Intr-o tara normala, un ministru se straduieste a avea o relatie buna cu parlamentul. Din cel putin doua motive:

1. (personal) Parlamentul il poate da de-a dura din fotoliul in care-si dezmiarda bucile 2. (oficial) De parlament depinde trecerea unei legi.

Or, din câte ne dam seama, un demnitar isi asuma proiecte menite a perfectiona departamentul pe care-l conduce. Multe dintre aceste proiecte cer imperios noi legi. Pentru ca ele sa treaca, demnitarul are nevoie de parlament. Si daca e un veritabil politician, el, demnitarul, reuseste sa-si treaca proiectul de lege fara prea mari modificari.

E aceasta o realitate normala intr-o democratie normala. România nu e o tara a democratiei normale.

E o republica bananiera. Cu o oligarhie primitiva si analfabeta. Cu un presedinte ce pare mai mult sef la TAPL decât sef de stat, daca ar fi sa judecam dupa scandalurile pe care le provoaca prin restaurante. Cu o presa incaputa pe mâna Mafiei. Cu o societate civila santajata din urma de paznicii Dosarelor de Securitate.

Intr-o asemenea tara suie, nu e