Orice tentativa de a acredita legi de natura economica similare celor din mecanica sau fizica implica neutralizarea monedei si a timpului, negarea descentralizarii si a interdependentei, ceea ce ne scoate din realitate. Problema centrala a economiei este cea a coordonarii interactiunilor dintre actori heterogeni, descentralizati, interdependenti si cu capacitati cognitive limitate. Liberalii vor spune, ca Adam Smith, ca asta e treaba "miinii invizibile". Nu exista insa o forma unica de rationalitate, cum credeau neoclasicii, iar un Daniel Kahneman - de exemplu - a luat premiul Nobel, in 2002, pentru repunerea in cauza a acestei ipoteze, ceea ce facuse de altfel si Hayek cu mult mai devreme (vezi Constitutia libertatii - 1960).
Strategia de refuz a realismului adoptata de adeptii mainstream economics include ipoteza informatiei perfecte, a unui model unic si imanent de rationalitate, fie intr-o forma primara, ca la Walras, fie sub una moderna, cum apare in cadrul teoriei anticiparilor rationale (Lucas, Sargent s,a.). Daca invalidam aceasta strategie, daca recunoastem realitatea asa cum e, in toata complexitatea ei si nu sub iluzia unor modele formale, atunci nu mai ramine nimic din respectivele teorii. Este, deci, foarte important sa stim, atunci cind construim o strategie de actiune, ca informatiile si capacitatile noastre sint inevitabil limitate.
O alta problema importanta priveste moneda. Ea apare ca o institutie indispensabila pentru coordonarea actiunilor actorilor individuali. Dar moneda creeaza doar o iluzie de omogenitate, prin posibilitatile pe care preturile traduse in termeni monetari le ofera, si permite agentilor, prin separarea momentului obtinerii venitului de cel al cheltuirii lui, sa foloseasca elementul timp. Totodata, moneda creeaza foarte multa incertitudine, influenteaza piata si mai ales capacitatea sa de a transmite si prelucra inform
