"Daca Diavolul ar fi inteligent, s-ar duce el singur la CNSAS si s-ar spovedi... Si astfel ar scapa, pe jumatate, de pacate..." Intr-un interviu pe care i l-am luat in anul 1997, Alexandru Paleologu spunea: "Lucrurile cu adevarat importante sint, de regula, cele pe care constiinta noastra nu le inregistreaza la primul contact. Sint lucruri marunte si fapte pe care nu le vedem imediat, ci trecem pe linga ele cu nepasare". Adaugind: "Datoria fata de societate, fata de normele de existenta evident ca sint importante. Dar ele tin de obligatie. Consider insa ca important e sa identifici semnele lui Dumnezeu in lume. Pentru aceasta e nevoie sa crezi ca Dumnezeu se manifesta intr-un mod cvasi-receptibil, pentru cei atenti, pentru cei lucizi (s.n.) si imperceptibil pentru cei care nu au un simt innascut sau poate doar latent: acesta e un simt pe care eu il denumesc ca fiind unul al perceperii divinului". Dupa cum vedem, una din conditiile pe care le punea Paleologu pentru accederea si comunicarea cu divinitatea aflata in transcendent, dar ale carei radacini si seminte sint risipite in "constiinta profunda" a oricaruia dintre noi, este luciditatea. Omul trebuie sa fie nu numai lucid, dar si atent atit fata de tot ce se petrece in jurul sau, cit si fata de miscarile imperceptibile ce se petrec in sufletul sau pentru a ajunge la adevar si la lumina. "In fluenta vietii - spunea el - nu exista lucruri separabile, ci ele sint elemente ce se circumscriu unitatii; de aceea, orice lucru, oricit de marunt, poate fi o saminta ce, semanata la timp, devine un izvor al Dumnezeirii". In acest sens, isi continua el confesiunea, nu exista claustrare deplina. Sufletul omului e liber, pentru ca deasupra lui vegheaza Atotputernicul. Chiar si in inchisoare exista oaze de libertate. E nevoie doar de o clipa de concentrare, pentru a te inalta din mizeria si nimicnicia in care ai fost aruncat. O pa