Mulţi s-au întrebat în ce constă pactul semnat la Cotroceni. De ce s-au întâlnit în creierii nopţi, ce a căutat Dragnea la acea întâlnire şi de ce n-a fost anunţat şi partenerul Constantin. Ăla micu’ de la PUR. Ce putea conţine acel acord şi ce l-a apucat pe Băsescu să-l distribuie liderilor europeni, fix în faţa camerelor de luat vederi, de parcă nu mai avea alt moment sau poşta diplomatică nu funcţiona.

Prin strădania lui Crin Antonescu pactul a devenit public, fiind consemnată încă o premieră post-decembristă: un prim-ministru este desemnat după asumarea unor reguli de funcţionare instituţională. Cheia acordului este la punctul 4, cel care stabileşte regulile jocului în domenii importante. „Există domenii efective în care cooperarea dintre cele două componente ale executivului se impune. Există deja un set de mecanisme instituţionale şi o jurisprudenţă în materie administrativă care va fi menţinută.

Astfel, vor fi respectate de către fiecare atribuţiile şi poziţiile celeilalte părţi în actele de decizie administrativă ce implică ambele părţi, cu bună credinţă, evitând blocajele, dar cu respect faţă de argumentele fiecărei părţi, care pot fi circumscrise unei sfere inacceptabile pentru celălalt. Dacă sunt puncte de vedere diferite, va avea prioritate decidentul final.

În această materie se înscriu:

- elaborarea politicii externe şi cooperarea cu MAE

- elaborarea politicii în cadrul UE şi cooperarea cu MAEur şi MAE

- numirile de generali - numirile de Ambasadori

- numirea Procurorului General, Procuror şef al DNA sau alte funcţii ce reclamă atribuţii constituţionale ale Preşedintelui şi ale Guvernului

- elaborare de poziţii comune în terţe teme

- temele de politică internă cu incidenţă în sfera securităţii naţionale”

Semnătura lui Traian Băsescu la finalul documentului surprinde prin precizia detaliilor. Este consemn