Craciunul este nu doar o mare sarbatoare crestina, ci si un excelent revelator fotografic pe seama unei societati pline de contradictii, cum ne apare multora dintre noi societatea romaneasca. Contrastele pe care le antreneaza ar fi de-a dreptul hilare, daca nu ne-ar implica direct si nu le-am trai de cele mai multe ori dramatic, cu consecinte greu de calculat, de la caz la caz. Numai un exemplu, la indemana oricui: la televizor criza economica este o constanta a programelor de stiri si de comentariu politic. Asprimile – binevenite, in felul lor – ale premierului Emil Boc si exemplele concrete de strans cureaua peste burtile supergrasanilor institutionali de la varf, date de ministrul Transporturilor, Berceanu, au starnit reactii si au dat o idee despre ceea ce ar putea fi o diminuare concreta a puterii birocratiei parazitare din esalonul superior pe fondul mult anuntatei degradari a situatiei materiale din lume si de la noi. In acelasi timp insa, ratingul emisiunilor de gen a fost sensibil afectat de febra cumparaturilor in vederea celebrarii Nasterii Domnului, mall-urile gemand, literalmente, de forfota unei populatii decise sa se rasfete cu prilejul marelui final de an, al Saturnaliilor moderne. Aceasta situatie vorbeste despre realitatile suprapuse si concurente ale modului in care diversele Romanii isi reprezinta traseul de viata. Este clar ca spectrul inflatiei, prabusirilor industriale si financiare, al degradarii ratingului de tara de catre marile agentii, al unui somaj in expansiune – spectre-avertisment mai ceva decat in "Povestea de Craciun" a lui Dickens, dar care, tot ca acolo, par sa il sperie doar pe batranul camatar carpanos si plin de bani, adica pe maharii zilei – nu valoreaza mai mult decat un baubau infantil in ochii populatiei fara mari economii prin conturi. Cand tragi din greu peste an ca sa te mentii pe linia de plutire, cand esti deja jos