Saptamana aceasta, dl Basescu a declarat ca Romania va solicita Uniunii Europene o suma de 6-7 miliarde de euro pentru acoperirea nevoii de finantare a tarii in anul 2009 iar, pentru a fi siguri ca acesti bani se vor cheltui cu cap, vom incheia si un acord de supraveghere cu FMI, scrie Cristian Orgonas, pe blogul lui.
Pentru inceput, trebuie sa spun ca, din punctul meu de vedere, un imprumut de la UE cheltuit sub supravegherea FMI este cel mai bun mod prin care ne putem finanta deficitul bugetar. Am scris acum ceva vreme ca doar un acord cu Fondul Monetar International ne va feri de excesele populiste pe care actuala putere este tentata sa le faca, stiut fiind faptul ca FMI nu va accepta o politica de stimulare a consumului, deci cresteri salariale, ci ne va obliga sa restrangem cheltuielile pentru a tine deficitul bugetar sub control.
Insa dincolo de aspectele economice, care este substratul acestei declaratii? In primul rand, intelegem ca, daca vine vorba de cheltuirea banului public, dl Basescu nu are incredere in guvern din moment ce considera ca avem nevoie de supravegherea FMI pentru a nu arunca banii primiti de la UE pe cresteri de salarii, pensii sau pe ajutoare sociale.
Mergand pe aceeasi logica, mai este posibil si un alt scenariu: nu m-as mira ca 'neoficial' Uniunea Europeana sa conditioneze acordarea acestui imprumut de incheierea unui acord cu FMI, acord care sa garanteze o distribuire inteligenta a acestor fonduri.
In ambele variante, guvernul pica prost: ori dl Basescu a cerut din proprie initiativa supravegherea FMI – caz in care lipsa de incredere la adresa guvernului este evidenta, ori UE a cerut un asemenea acord – ceea ce este si mai grav, pentru ca astfel vedem cat de credibil este actualul guvern in ochii Bruxelles-ului.
Insa pana la urma tot raul este spre bine, in sensul ca un acord cu FMI
