Cam de multişor poveste, nişte “profesori de democraţie” de la Bruxelles sau de mai sus au făcut din România “elevul problemă” al comunităţii europene şi, prin extensie de sferă, al planiglobului. Vezi Doamne, spun ei, cu voce ridicată şi cu privire închisnovată, Ţara lui Dracula e iremediabil bolnavă de corupţie şi cu o justiţie ne-reformată! Iar noi, am înghiţit găluşca pe nerăsuflate, ba chiar niscai europarlamentari(români, doar după adresa din documentele de identitate!),avându-o ca deschizător de pluton pe Monica Macovei, s-au dus cu jalba –n proţap la Înalta Poartă, oferind muniţie suplimentară. Mai bine zis, pretexte, minciuni otrăvite, de care cei interesaţi s-au folosit pentru a o ţine langa danga cu lozinca asta.
Departe de mine gândul că în România am ajuns la punctu final al stârpirii corupţiei sau că avem o justiţie mai imaculată decât Albă ca Zăpada, hiper-profesionistă şi independentă foc faţă de tentaculele politicii. (Ale politicianismului dacă ţinem seama de clasica distincţie a lui C Rădulescu-Motru.)Vreau, însă, să le reamintesc, fie şi în treacăt, doamnelor şi domnilor cu pricina zicala cu bârna şi paiul…
De aceea nu pot decât să salut recentele declaraţii ale ministrului român de externe, Titus Corlăţean, referitoare la interminabila joacă “de-a uite Schengen, nu e Schengen” la care se pretează, în cea ce ne priveşte pe noi şi pe vecinii bulgari, unii dintre mai marii UE . “Nu poţi să stai în genunchi şi cu mâna întinsă – a spus răspicat ministrul Titus Corlăţean-, câtă vreme noi am îndeplinit criteriile clare, obiectivele tehnice din acquis-ul Schengen şi, în acelaşi timp, plătim pentru lucruri care nu au nici-o legătură cu noi.”
Şeful diplomaţiei române nu rămâne, însă, doar la nivelul acestor afirmaţii,altminteri foarte exacte şi corecte, ci pune punctul pe I. Faimosul MCV, în formatul cu care se operează
