Banca Centrală din România, BNR, ar trebui să ţintească Produsul Intern Brut Nominal (PIBN) cu o ţintă situată la 7%, echivalentul de exemplu al unei creşteri reale a PIB-ului de 4% şi al unei rate de inflaţie de 3%.
PIB-ul Nominal, în această manieră de a privi lucrurile, combină o variabilă „reala”, PIB-ul Real, cu una „nominala”, măsura creşterii preţurilor. La ţintirea inflaţiei, inflexibilă şi nediscriminată, s-a văzut cum poate fi manipulat procesul şi cum se afectează profund economia reală din încercarea de a ţinti o variabilă „nominală”.
Politica monetară şi de credit afectează economia reală.
Ţintirea PIB-ului nominal de către BNR presupune folosirea instrumentelor de politică monetară şi de credit sau doar a unei „reguli simple” astfel încât PIB-ul Nominal al României să crească într-un ritm predeterminat ori să crească de-a lungul unei traiectorii stabile şi predictibile.
Avantajele pentru economia României generate de un astfel de regim de politică monetară şi de credit sunt multiple:
1) poate preveni majoritate recesiunilor determinate de o scădere în cererea agregată;
2) BNR va acţiona pentru a diminua efectele unei recesiuni / stagnări economice şi nu prentru a le amplifica;
3) politica BNR va fi aliniată cu politica Guvernului şi nu va acţiona ca o frînă pentru creşterea economică;
4) împreună cu politica Guvernului, politica BNR va acţiona că şi stabilizator şi nu amplificator al ciclurilor economice;
5) gestionează mai bine recesiunile provocate de un şoc asupra variabilelor reale; de exemplu> o scădere abruptă a producţiei de petrol;
6) gestionează mai bine şocurile reale positive; de exemplu: o creştere a productivităţii mai mare decât anticipată;
7) stabilizarea cererii agregate va determina diminuarea volatilităţii investiţionale a companiilor;
8) reduce incertitudinea l